Caravana TIF la Carei

Micuța noastră urbe a fost din nou gazda unui important eveniment cinematografic. În periplul său prin mari orașe ale țării, Caravana TIF a poposit trei zile la Carei. În cele trei seri de proiecţii cinematografice careienii au demonstrat că sunt iubitori filme bune, iar faptul că publicul a fost cu precădere unul foarte tânăr este cu atât mai îmbucurător. 
 În prima seară a fost prezentat filmul franco-belgian Familia Bélier, proiectat la Festivalul de la Talin (2014), premiul pentru cea mai promițătoare actriță (Louane Emera) – Cézar 2015, regia fiind semnată de Eric Lartigau.Cu un fir narativ simplu, o temă de actualitate în această perioadă a anului, filmul francez a mers direct la sufletele spectatorilor cinefili, ori doar iubitori de act cultural de calitate. Centrat în jurul „zborului din cuib” a tinerei Paula, filmul dezvăluie implicațiile pe care independența oferită de eventualitatea continuării studiilor la Paris le aduce atât familiei sale, cât și sieși. Implicată total în viața de familie, implicare dictată de dizabilitățile părinților și fratelui său, care sunt surdo-muți, Paula se vede în situația de a alege între vocație și sacrificiul pentru familie. Momentele tensionate ale zbuciumului său sunt ușor atenuate de comicul de limbaj sau de situație. Un puternic impact emoțional îl are asupra publicului duetul pe care protagonista îl interpretează alături de iubitul său la serbarea de sfârșit de an. Cântecul de dragoste interpretat de cei doi pe scenă este aproape în întregime mut, un fel de a empatie regizorală cu părinții și fratele Paulei, care îi urmăresc actul artistic prin reacția publicului din sală.

Finalul are morală asemeni unei fabule: empatia, înțelegerea trebuie să fie reciprocă între persoana cu dizabilități și cea „normală”. Indiferent de ce ți se întâmplă ție ca și părinte, ai datoria morală să-ți susții copilul pentru a-și lua zborul la întâlnirea cu destinul, iar copilul are datoria morală de a-și respecta părinții pentru sacrificiile făcute. Sugestiv în acest sens este cântecul „tradus” în limbajul semnelor, pentru ca versurile sale să fie receptate de părinți, şi interpretat de Paula la concursul ce i-a facilitat dezvoltarea talentului muzical, precum și înscrierea la un liceu renumit în Paris.

Familia Bélier este un film destinat atât adolescenților, care pot învăța o lecție de viață, cât și părinților, care află că nu sunt singurii părinți din lume ai căror „pui zboară din cuib” și că pot supraviețui acestui șoc emoțional.
În cea de-a doua seară de cinema în aer liber datorat Caravanei TIF, pe ecran a rulat filmul românesc „Selfie”, regizat de Cristina Iacob. Lansat în 2014, filmul aduce în fața privitorilor trei modele de adolescente ale vremurilor noastre: Ana, eleva model, crescută în rigorile unei educații austere de tatăl rămas văduv la tinerețe; Roxana - mereu complexată de lupta cu kilogramele în plus după standardeele unei siluete  de topmodel; Yasmine - copilul căruia părinții îi oferă totul din punct de vedere financiar, dar văduvită de prezența statornică a părinților. Tema călătoriei inițiatice este abordată prin prisma evoluției "pe repede înainte" a unei societăți ce evoluează în salturi datorită progresului exponențial al tehnologiei, un progres ce nu aduce întotdeauna și o viață mai bună.
Aflate la banchetul clasei terminale de liceu, cele trei tinere bucureștence se avântă într-o călătorie fulger la mare. Odată ajunse aici, vor avea parte de o serie de aventuri în care sunt implicați și trei tineri ce au ca singură sursă de venit furtul, din buzunare sau de pe carduri clonate. În paralel, tatăl Anei și mama Roxanei trăiesc o experiență asemănătoare, dar întârziată de la adolescență spre maturitatea coaptă.
Nu lipsește din peisaj nici legătura amoroasă dintre profesor și eleva sa, şi nici imaginea polițistului slab pregătit, ajuns pe căi obscure în funcție.
Finalul este unul fericit, elevele ajung la examenul de bacalaureat, iar „selfiurile” care curg pe ecran ilustrează evoluția bună a protagonistelor pe cursul ulterior al propriilor destine, experiența călătoriei cu peripeții se finalizează, astfel, în mod fericit.
Ultima seară a caravanei TIF a adus în faţa spectatorilor filmul spaniol "Mlaştina" în regia lui Alberto Rodriguez. Două adolescente dispar într-o seară şi sunt trimişi doi poliţişti din Madrid să rezolve cazul. Măcinată de criza economică, regiunea spaniolă în care se desfăşoară acţiunea filmului se confruntă cu tarele sărăciei: prostituţie, droguri, visul unui loc de muncă bine plătit. Naive, cele două adolescente cad în plasa unor reţele de traficanţi de carne vie, conduşi de un psihopat ce îşi torturează victimele, le violează, apoi le ucide în chinuri. Filmul este o radiografie a consecinţelor sărăciei, educaţia precară, autorităţi depăşite de valul de criminalitate şi corupţie, ale căror victime sunt în principal adolescentele care cred că frumuseţea şi tinereţea lor poate fi garantul unei vieţi mai bune.

Când pasiunea devine profesie

          Adrian Pașca, tânărul conducător al Centrului Cultural Carei, este un produs 100% al școlii careiene. Pe lângă îndatoririle pe care le are la Centrul Cultural, conduce și Ansamblul folcoric „Ceatăra” cu care reprezintă cu succes școala de folclor careiană atât între granițele județului și înafara lor, cât și dincolo de granițele țării. Dovadă stau premiile obținute la festivaluri importante din țară și străinătate.

De unde pasiunea pentru folclor?

Pasiunea pentru muzica populară o am de mic copil. Țin minte că participam la jocurile de la țară, care se țineau la sfârșit de săptămână, în Munții Apuseni, în Poiana Horea, de unde se trag bunicii mei. Îmi plăcea să ascult muzica aceea deosebită care se cânta la instrumente de suflat ( taragot sau saxofon ) și toba.

Schițează-ne  în câteva cuvinte traiectoria ta profesională.

În clasa I le-am zis părinților că vreau să învăț la vioară. Părinții m-au ascultat și mi-au cumpărat o vioară. Prin clasa a III-a am vrut să mă las de ea, dar părinții nu au fost de acord cu ce doream eu, și bine au făcut, deoarece azi nu aș fi scris aceste rânduri J. Vroiam ca la sfârșitul liceului să am o meserie pe care să o pot practică. Deoarece tatal meu era un foarte bun maistru, mi-am dorit să fiu și eu meseriaș la fel ca el, așa că am terminat liceul la profilul lăcătuș mecanic. Nu mă gândeam să fac studii superioare la acea vreme. După ce am terminat liceul, am lucrat ca lăcătuș mecanic, agent comercial, croitor, chiar și mecanic auto.

Dar uite că viața îți rezervă totdeauna surprize la care nu te aștepți, și am ajuns să muncesc într-un domeniu pe care l-am învățat pe lângă școala și care a devenit pasiunea mea.

Cum ai ajuns la Centrul Cultural și de când îl conduci?

La Casa de Cultură pe acea vreme, actual Centrul Cultural, am ajuns sa fiu angajat în anul 1997. Pe atunci știam să cânt doar la intrumente populare. La un moment dat mi s-a spus că trebuie să învăț copii să facă ceva în domeniul muzicii populare. Așa am început să învăț dansuri populare și cântece populare românești. Vă spun sincer că la început nu știam absolut deloc să joc, dar am descoperit că aveam un talent extraordinar în a învăța și a preda ulterior acest lucru. Conduc Centrul Cultural din anul 2009, de când s-a transformat din Casa de Cultură.

Când a luat ființă Ansamblul „Ceatăra” și cum ai reușit să-l dezvolți în timp?

Ansamblul Ceatăra a luat ființă în anul 2001, acum 14 ani. Ca sa ajunga la ceea ce este acum, mă refer la faptul de a fi cunoscut în rândurile iubitorilor de folclor, a fost destul de greu. Mă refer că a trebuit să lucrăm intens cu multe generații de copii și tineri, dar a meritat.

                                             Alături de artiști celebri pe scenă sau la emisiuni tv de profil.

Cum se desfășoară o zi la Ansamblul „Ceatăra” ?

Aș vrea să spun cum se desfășoară o săptămâna la Ansamblul Ceatăra. Facem de 3 ori pe săptămână repetiții cu dansatorii, de două ori pe săptămână, sau mai mult cu soliștii și când mai am timp, fac și cu instrumentiștii.

Te rog să ne amintești câteva dintre performanțele acestui ansamblu.

La acest capitol aș avea multe de amintit, dar am să spicuiesc doar câteva:

-          Locul I la festivalul Suliexpo – Ungaria 2003;

-          Locul I la festivalul de la Cicârlău 2004;

-          Locul I la festivalul de la Mamaia 2005;

-          Locul I la festivalul din Llangollen – Anglia 2005;

-          Premiul Special al Juriului la Festivalul „Maria Tanase” 2005;

-          Marele premiu la Festivalul de la Jidvei 2005;

-          Locul I la Festivalul de colinde de la Negreșt Oași 2012;

si altele ...

                                                        Instantanee de la concursuri și festivaluri

Ce înseamnă pentru tine un elev bun?

Pentru mine un elev bun înseamnă acel elev care are cei 7 ani de acasă la zi. Este mare lucru.

Dar un profesor bun?

Un profesor bun, după părerea mea este acel profesor care iubește copii, își iubește profesia  și reușește să facă în așa fel încât să poată să transmită elevilor tot ceea ce știe el mai bine.

Amintește-ne câteva nume dintre cei care și-au început cariera muzicală sub îndrumarea ta.

Nu numai cariera muzicală, ci și cea coregrafică, deoarece la noi la ansamblu se cântă, dar se și joacă. Aș enumera câțiva elevi care au reușit să primească bazele în acest domeniu:  Ioana Guruță, Laura Bakk, Olariu Gergö, Buciu Cătălin.

Ce înseamnă Careiul pentru tine?

Careiul este locul în care m-am născut, am copilărit și m-am format ca OM.

Un gând pe care-l transmiți careienilor?

Careienilor le doresc multă sănătate, prosperitate și să participe într-un număr cât mai mare la tot ceea ce se întâmplă pe plan cultural, deoarece cea mai mare satisfacție a artiștilor o reprezintă aplauzele spectatorilor.

Din nou acasă

              

Artista Monica Mocianu a revenit cu o expoziție pe meleagurile natale. De data aceasta încărcătura emoțională este dublă, fiind întregită de expoziția „In memoriam” a tatălui său, Valeriu Mocianu.

               Vernisajul expoziției a avut loc în sala de expoziții a Castelului Karolyi într-o duminică mângâiată de un soare blând apărut după câteva zile capricioase de vară. Un ghem de emoții ce le stăpâneam cu greu m-au încercat când am intrat în expoziție. Totul până ce artista a început să vorbească despre familie, Carei, întâmplări mai vechi sau mai noi din viața și cariera sa. Personalitatea caldă, dar plină de forță interioară, te învăluia treptat, iar abordarea reporterului pentru interviu a venit firesc.  Dialogul a curs ca între două vechi prietene ce se regăsesc după ce o vreme au stat departe una de cealaltă, artista fiind o fire tonică, la fel ca peisajele și florile din tablourile sale.  Am descoperit o pictoriță a cărei operă se dezvăluie privitorului cu sinceritate, cu un prim nivel al mesajului accesibil. Profunzimea tușei sale ți se dezvălui abia după un studiu atent cu ochiul sufletului deschis spre mesajul transmis de fiecare tablou în parte.

               

                Ce sentimente vă încercă revenind cu o expoziție acasă?

               

                O mare bucurie, emoție față de străbuni și locurile natale, deși am fost în multe locuri, revin cu mare plăcere acasă.

                Ce a însemnat pentru dumneavoastră să creșteți cu un artist în casă?

                O famile frumoasă, cu mult temperament, un sentiment că aparțin acestor locuri.

                De unde vă vine inspirația?

                Din realitate, mediul înconjurător, ador natura și oamenii frumoși. Așa pot să-mi exprim sentimentele.

                Ce înseamnă pentru dumneavoastră să expuneți „in memoriam” alături de tatăl dumneavoastră ?

                Mă încercă o mare liniște, o împlinire, un sentiment ce nu poate fi exprimat în cuvinte.

                Ați putea să ne dezvăluiți câteva dintre proiectele dumneavoastră de viitor ?

                Am gata o expoziție, „Lucrările marine”, pe care am amânat-o pentru expoziția de la Carei cu tata. Mă bucur că aceasta s-a realizat concomitent cu Festivalul șvabilor din Carei, eu având o străbunică șvăboaică, Veronka Müller, de aceea am și început cu salutul în trei limbi română, maghiară și germană.

                Ce înseamnă orașul Carei pentru dumneavoastră ?

                Ceva tare drag. E ceva abstract drag ce cuprinde ultimul fir de iarbă. Mă dor casele părăsite și mă bucură casele frumoase. Am prins vremurile când era doar un târg, cu căruțe și piatră cubică pe străzi. Acum este un oraș în toată puterea cuvântului cu dorința de a evolua.

                Vă rog să transmiteți un gând pentru cititorii noștri.

                Să deschidă mai des o carte, să treacă mai des porțile muzeelor, să-și hrănească mai des spiritul, care, alături de sănătate, este foarte important.

ARC PESTE TIMP

              Profesorul Szücs József, instructor la cercul de muzică ușoară al Centrului Cultural Carei

               

          În 23 mai 2015, sala Deák Endre a Centrului Cultural Carei a fost gazda finalei concursului de muzică ușoară „Star select”, ediția a VII-a. Aici l-am întâlnit pe prof. Szücs József într-un du-te-vino al ultimelor detalii organizatorice. La finalul concursului, după ce emoțiile s-au mai așezat, a avut amabilitatea să ne acorde un interviu.

prof. Szücs József alături de finaliștii concursului „Star Select”

          Când te-ai întâlnit cu muzica?

    Aveam 7 ani când mama m-a dus la repetiția Castelanilor și m-a prezentat profesorului Karácsonyi.  Îmi amintesc cât eram de surprins și de speriat, dar și cum instrumentele m-au fascinat din prima clipă. După un timp totul a devenit un fel de pasiune, iar mai târziu, din ce în ce mai mult, până când fiecare trăire, fiecare sentiment s-a transformat în muzică.

           Ce au însemnat Castelanii pentru tine?

   Castelanii înseamnă foarte mult pentru mine. La început a fost copilăria mea, una deosebită cum mulți nu au putut avea, apoi bagajul meu plin de amintiri și de experiențe minunate cu care am pornit la drum, iar acum e viața mea.

           

              De când conduci cercul de muzică ușoară al Centrului Cultural ?

           

    Conduc cercul de muzică ușoară al Centrului Cultural din anul 2003.

           

                Cu câți copii ai început și câți sunt astăzi membri ai cercului?

     În anul amintit am preluat de la Puiu Bărnuțiu jr. singura formație care a activat la Centrul Cultural. Atunci erau cinci tineri, dar să nu uităm că Puiu a început totul de la zero fără să fi fost aceasta sarcina lui. Azi secția de muzică ușoară are peste 80 de elevi, dar au fost și perioade când numărul lor a trecut de 100.

        Te rog să amintești câteva nume ale celor care au frecventat cercul de muzică ușoară și care au reușit să ducă departe numele formației Castelanii care i-a consacrat. 

          Dintre cei care au crescut muzical la Castelanii îi pot aminti pe Szüz Pop Alexandru în 2011, cu formația Hotel FM a reprezentat România la Festivalul Eurovision din Düsseldorf. Azi este implicat în mai multe proiecte. Csobot Adél în mai 2012, locul III la faza finală a concursului Mediabefutó din Târgu Mureș, iar în luna decembrie a aceluiași an, a obținul locul III la concursul X Faktor din Budapesta. Azi are o carieră artistică solidă în țara vecină. Vig Zsolt este toboșarul formației clujene Katapult din anul 2008. Marius Georgescu (tobe) este membru al formației clujene Yesterdays din anul 2013. Alin Ilieș în perioada 2009 - 2011 a fost chitaristul formației Semnal M, și al artistei Nicola, iar azi își continuă cariera muzicală în formația bucureșteană FreeStay. Sergiu Ilieș (clape) a fost, de asemenea, membru al formației Semnal M în perioada 2009 – 2011. Raluca Bilațiu este solista fotmației Yesterdays (Cluj Napoca) din anul 2012.

 Pe scenă alături de foști și actuali elevi la aniversarea a 10 ani de activitate profesională

                 De la ce a pornit concursul „Star Select” ?

       Concursul „Star Select”, la fel ca majoritatea evenimentelor culturale din orașul Carei, au pornit de la ideea d-lui director Bogdan Georgescu. A fost și o ediție „zero” foarte reușită prin anii 96-97, deci cu mult înainte să fi preluat eu cercul de muzică ușoară.

                        Cum ați reușit să ajungeți la ediția a VII-a?

         Acest concurs are un rol foarte important. Este singura alternativă pentru tinerii talentați din Carei și din împrejurimile acestuia care, altfel, nu ar avea șansa să-și facă cunoscut talentul. Și astfel de tineri apar la fiecare ediție. Este și calea prin care aceștia pot deveni membri ai secției de muzică ușoară unde au șansa să învețe tainele cântului, asigurând astfel și continuitatea. Mai este și un mediu motivant în care îsi pot măsura forțele, deci este necesar să continuăm.

                         Ce înseamnă pentru tine un profesor bun?

          Eu cred că un profesor bun are nevoie de o multitudine de aptitudini. Unele depind de educație, altele pot fi dobândite, dar cred, de asemenea, că toate sunt condiționate de calități înnăscute. Cunoașterea aprofundată a unor discipline este indispensabilă, dar nu garantează nimic. Fără inteligență emoțională, maturitate spirituală, profesorul „bun” rămâne doar un mit. Iar dezvoltarea permanentă a acestor aptitudini este o altă condiție decisivă.

                        Ce înseamnă pentru tine un elev bun?

         În opinia mea elevii buni sunt cei „diferiți”. Cei curioși și destul de curajoși să calce pe cărări neumblate. Ei sunt cei pe care – cred eu – avem tendința, greșită de altfel, să îi etichetăm. Cei mofturoși, care nu se mulțumesc cu ce le spui și nici cu ce le dai. Ei mai caută. Desigur, cu aceștia e mai greu de lucrat, nu prea îi poți controla și s-ar părea că niciodată nu fac „ce trebuie” și „așa cum trebuie”. Într-o bună zi observi că își desfac aripile, se avântă, te uimesc și înțelegi că fac doar lucrurile în felul lor de a fi: diferit.

                          Spune-ne câteva dintre despre proiectele de viitor.

           Doresc să consolidez cât mai bine ceea ce am reconstruit după modelul stabilit încă de profesorul Karácsonyi Péter, cel fără de care azi nu ar exista nimic din tot ceea ce a ajuns să însemne Castelanii: istorie, tradiție, valoare. După peste două decenii, există din nou structurara Castelanilor pe categorii de vârstă: Castelanii Pitici, Castelanii Mici, Castelanii Juniori și câteva formații satelit – Simple Life, Castelanii Mid. Această structură garantează continuitatea, asigurând astfel perpetuarea tradiției Castelanilor. Mai există un proiect în derulare, reînființarea formației de fete Castelanele, a cărei componență a fost deja stabilită și care va debuta, cel mai probabil în cadrul Festivalului Augustfest. Un alt proiect este realizarea unor înregistrări audio-video care să prezinte cei mai remarcabili elevi ai secției de muzică ușoară din ultimi 12 ani. Se mai numără printre proiecte reorganizarea anuală a Festivalului Internațional de Creație și Interpretare Castelanii și al evenimentului „Big Drum Day - Ziua Toboșarilor”, dar cu caracter de Festival-Concurs cu acoperire națională.

            Desigur, cel mai important obiectiv rămâne pregătirea Castelanilor, ca aceștia să poată fi competitivi la nivel național, și de ce nu, chiar internațional.

             Ce înseamnă Careiul pentru tine și ce le transmiți careienilor? 

            Am umblat cam peste tot în țară și am petrecut destul timp în alte opt state europene să văd multe locuri deosebite, dar oricum ar fie ele, nimic nu se compară cu sentimentul care mă cuprinde atunci când mă întorc aici. Unii spun că orașul Carei e mic, e sufocant, e provincial și poate au dreptate, dar pe mine mă leagă totul de acest oraș și e singurul loc din lume unde sunt acasă. Sper să fie mai mulți cei care simt la fel ca mine. Oricum, le transmit tuturor careienilor să fie mândri de acest loc, pentru că în multe privințe întrece orașe mult mai mari, și toate acestea datorită celor care s-au mulțumit cu puținul pe care-l poate oferi și i-au dăruit cât de multe au putut.

Bogdan Georgescu, prof. Karácsonyi Péter, Szücs József

bibl. Nicoleta Latiș