Din nou acasă

              

Artista Monica Mocianu a revenit cu o expoziție pe meleagurile natale. De data aceasta încărcătura emoțională este dublă, fiind întregită de expoziția „In memoriam” a tatălui său, Valeriu Mocianu.

               Vernisajul expoziției a avut loc în sala de expoziții a Castelului Karolyi într-o duminică mângâiată de un soare blând apărut după câteva zile capricioase de vară. Un ghem de emoții ce le stăpâneam cu greu m-au încercat când am intrat în expoziție. Totul până ce artista a început să vorbească despre familie, Carei, întâmplări mai vechi sau mai noi din viața și cariera sa. Personalitatea caldă, dar plină de forță interioară, te învăluia treptat, iar abordarea reporterului pentru interviu a venit firesc.  Dialogul a curs ca între două vechi prietene ce se regăsesc după ce o vreme au stat departe una de cealaltă, artista fiind o fire tonică, la fel ca peisajele și florile din tablourile sale.  Am descoperit o pictoriță a cărei operă se dezvăluie privitorului cu sinceritate, cu un prim nivel al mesajului accesibil. Profunzimea tușei sale ți se dezvălui abia după un studiu atent cu ochiul sufletului deschis spre mesajul transmis de fiecare tablou în parte.

               

                Ce sentimente vă încercă revenind cu o expoziție acasă?

               

                O mare bucurie, emoție față de străbuni și locurile natale, deși am fost în multe locuri, revin cu mare plăcere acasă.

                Ce a însemnat pentru dumneavoastră să creșteți cu un artist în casă?

                O famile frumoasă, cu mult temperament, un sentiment că aparțin acestor locuri.

                De unde vă vine inspirația?

                Din realitate, mediul înconjurător, ador natura și oamenii frumoși. Așa pot să-mi exprim sentimentele.

                Ce înseamnă pentru dumneavoastră să expuneți „in memoriam” alături de tatăl dumneavoastră ?

                Mă încercă o mare liniște, o împlinire, un sentiment ce nu poate fi exprimat în cuvinte.

                Ați putea să ne dezvăluiți câteva dintre proiectele dumneavoastră de viitor ?

                Am gata o expoziție, „Lucrările marine”, pe care am amânat-o pentru expoziția de la Carei cu tata. Mă bucur că aceasta s-a realizat concomitent cu Festivalul șvabilor din Carei, eu având o străbunică șvăboaică, Veronka Müller, de aceea am și început cu salutul în trei limbi română, maghiară și germană.

                Ce înseamnă orașul Carei pentru dumneavoastră ?

                Ceva tare drag. E ceva abstract drag ce cuprinde ultimul fir de iarbă. Mă dor casele părăsite și mă bucură casele frumoase. Am prins vremurile când era doar un târg, cu căruțe și piatră cubică pe străzi. Acum este un oraș în toată puterea cuvântului cu dorința de a evolua.

                Vă rog să transmiteți un gând pentru cititorii noștri.

                Să deschidă mai des o carte, să treacă mai des porțile muzeelor, să-și hrănească mai des spiritul, care, alături de sănătate, este foarte important.