Un spectacol MEEM-orabil

         În 22 aprilie a avut loc, pe scena sălii ”Deak Endre” a Casei de Cultură, premiera spectacolului Cântăreața cheală de Eugen Ionescu, în regia lui Adrian Ștefănuți. Distribuția a fost alcătuită din Claudian Șiman, Adina Doiciar, Gabriela Marincaș, Evelin Nagy, Iulian Lucuța și Dănuț Coșarcă.
         Reprezentația dată de Trupa de Teatru M.E.E.M., formată, în întregime, din elevi, s-a dovedit remarcabilă, iar substratul tragic al piesei a fost impresionant expus.
            Teatrul absurdului nu e chiar pe placul și pe înțelegerea oricui, deci, aparent piesa nu părea o alegere fericită pentru cei mai puțin obișnuiți cu Eugen Ionescu, dar, cu o sală plină până la refuz, ”micii” actori au reușit să fie la înălțimea unui adevărat spectacol profesionist, prin jocul corect și serios, prin punctarea comico-tragică a substanței textului și prin redarea lipsei de consistență caracterială a personajelor. Dominate de automatisme, exprimând banalități sau enunțuri absurde, personajele Cântăreței chele ”au trăit”, timp de o oră, în fața unui public amuzat, implicat și atent.
              Cei cinci actori, elevi ai Liceului Teoretic, au reușit interpretări memorabile, au tratat personajele cu firesc și trăire interioară. Dacă, în genere, orele de teatru, nu se lasă, neapărat, și cu alegerea unui drum în acest domeniu, avem acum cazul lui Claudian Șiman, un excelent ”învățăcel” în ale teatrului, și nu numai, care s-a hotărât voinicește să urmeze cursurile Facultății de Teatru și Film de la București. Jocul său actoricesc de ieri seară a fost cel mai bun dintre toate încercările sale de pe scenele concursurilor și festivalurilor de până acum. Salutară e ambiția sa remarcabilă și răbdarea înțeleaptă de a depăși limite.
              Felicitări actorilor și domnului profesor Adrian Ștefănuți pentru o seară încântătoare și un spectacol admirabil.

prof Dana Pop, Liceul Teoretic Carei

Sursa: https://www.facebook.com/ForumLtc?fref=nf

Careienii se întreabă și ei De ce eu?

Suntem în plină desfășurare a ediției 2015 a Festivalului Carei Best Fest - Primăvara culturală careiană. Evenimentele culturale sunt pentru toate gusturile, pentru toate preferințele celor care iubesc arta, teatrul sau muzica.

În turneul de promovare-lansare a filmului De ce eu ? de Tudor Giurgiu, acesta a poposit și în Sala „Deák Endre” a Centrului Cultural Carei. Însoțit de creatorul său și de cei doi actori protagoniști, filmul a fost primit de o sală plină, neîncăpătoare pentru un public avid să-l vadă.

              Inspirat din realitate, filmul De ce eu? face radiografia unui sistem prin viața și cariera dureros de scurte ale unui procuror ce avea tot ce trebuia pentru a deveni un bun profesionist. Deși filmele de lung metraj prezintă, de obicei, o realitate posibilă sau fapte reale privite din perspectiva scenaristului și a regizorului, publicul careian a fost expus unei realități dureros de actuale. Fapte și întâmplări, moduri de comportament ce abia ni le puteam închipui din poveștile care circulau într-un regim pe care l-am crezut demult apus, se derulau pe ecran și au cufundat publicul într-o liniște atât de densă,  încât părea palpabilă. O liniște ce a durat până la ultima licărire a ecranului. S-a spart într-un ropot de aplauze la apariția celor care au dat viață acestei experiențe unice.

            Orice film bun începe de la distribuție, iar în De ce eu? aceasta a fost subtil și magistral aleasă. Personajele tinere sunt interpretate de actori debutanți în roluri principale de lung metraj de asemenea anvergură.  Decalajul foarte mare de notorietate al interpreților s-a pliat pe diferența de vârstă între tânărul procuror și șefii săi, cu o singură excepție, Codrea, șeful de birou.  Acesta este interpetat de Mihai Constantin, care a rămas în conștiința publicului de 40 de ani prin rolul jucat în „Liceenii”: un adolescent șmecher, corigent la matematică ce a crezut că poate fenta corigența apelând la copiat/suflat, dar se lovește de rezistența prietenului și colegului său de bancă și este nevoit să învețe pe bune pentru a-și lua, tot pe bune, examenul din toamnă și să treacă clasa. Nu același lucru se întâmplă în rolul procurorului Coldea. Cu șmecheria șlefuită de serviciile secrete driblează verticalitatea lui Cristian Panduru, procurorul cinstit și idealist, aruncându-l într-un hău al spaimelor demoralizatoare ce-i macină picătură cu picătură entuziasmul dublat de probitate profesională. Suntem martori la un firesc schimb de generații, dar nefiresc realizat. Un schimb de generații presupune în mod natural transferul experienției celor mai în vârstă spre entuziasmul celor tineri. Ei bine, în filmul De ce eu? acest transfer este blocat de un sistem ce îmbrobodește entuziasmul tinereții aducându-l la stadiul conștientizării inutilității sale.

                  Finalul filmului m-a legat obsesiv de o scenă din nuvela Alexandru Lăpușneanu de Costache Negruzzi. Este vorba de acel moment când Moțoc e dat poporului de către domn. Moțoc se apără denigrându-i pe cei care îi vor capul spunându-le proști, dar domnitorul i-a replicat că într-adevăr sunt „proști, dar mulți”. Rămâne întrebarea dacă sunt suficient de mulți...

bibl. Nicoleta Latiș