joi, 23 iulie 2015

Caravana TIF la Carei




Micuța noastră urbe a fost din nou gazda unui important eveniment cinematografic. În periplul său prin mari orașe ale țării, Caravana TIF a poposit trei zile la Carei. În cele trei seri de proiecţii cinematografice careienii au demonstrat că sunt iubitori filme bune, iar faptul că publicul a fost cu precădere unul foarte tânăr este cu atât mai îmbucurător. 
 În prima seară a fost prezentat filmul franco-belgian Familia Bélier, proiectat la Festivalul de la Talin (2014), premiul pentru cea mai promițătoare actriță (Louane Emera) – Cézar 2015, regia fiind semnată de Eric Lartigau.Cu un fir narativ simplu, o temă de actualitate în această perioadă a anului, filmul francez a mers direct la sufletele spectatorilor cinefili, ori doar iubitori de act cultural de calitate. Centrat în jurul „zborului din cuib” a tinerei Paula, filmul dezvăluie implicațiile pe care independența oferită de eventualitatea continuării studiilor la Paris le aduce atât familiei sale, cât și sieși. Implicată total în viața de familie, implicare dictată de dizabilitățile părinților și fratelui său, care sunt surdo-muți, Paula se vede în situația de a alege între vocație și sacrificiul pentru familie. Momentele tensionate ale zbuciumului său sunt ușor atenuate de comicul de limbaj sau de situație. Un puternic impact emoțional îl are asupra publicului duetul pe care protagonista îl interpretează alături de iubitul său la serbarea de sfârșit de an. Cântecul de dragoste interpretat de cei doi pe scenă este aproape în întregime mut, un fel de a empatie regizorală cu părinții și fratele Paulei, care îi urmăresc actul artistic prin reacția publicului din sală.
Finalul are morală asemeni unei fabule: empatia, înțelegerea trebuie să fie reciprocă între persoana cu dizabilități și cea „normală”. Indiferent de ce ți se întâmplă ție ca și părinte, ai datoria morală să-ți susții copilul pentru a-și lua zborul la întâlnirea cu destinul, iar copilul are datoria morală de a-și respecta părinții pentru sacrificiile făcute. Sugestiv în acest sens este cântecul „tradus” în limbajul semnelor, pentru ca versurile sale să fie receptate de părinți, şi interpretat de Paula la concursul ce i-a facilitat dezvoltarea talentului muzical, precum și înscrierea la un liceu renumit în Paris.
Familia Bélier este un film destinat atât adolescenților, care pot învăța o lecție de viață, cât și părinților, care află că nu sunt singurii părinți din lume ai căror „pui zboară din cuib” și că pot supraviețui acestui șoc emoțional.
În cea de-a doua seară de cinema în aer liber datorat Caravanei TIF, pe ecran a rulat filmul românesc „Selfie”, regizat de Cristina Iacob. Lansat în 2014, filmul aduce în fața privitorilor trei modele de adolescente ale vremurilor noastre: Ana, eleva model, crescută în rigorile unei educații austere de tatăl rămas văduv la tinerețe; Roxana - mereu complexată de lupta cu kilogramele în plus după standardeele unei siluete  de topmodel; Yasmine - copilul căruia părinții îi oferă totul din punct de vedere financiar, dar văduvită de prezența statornică a părinților. Tema călătoriei inițiatice este abordată prin prisma evoluției "pe repede înainte" a unei societăți ce evoluează în salturi datorită progresului exponențial al tehnologiei, un progres ce nu aduce întotdeauna și o viață mai bună.
Aflate la banchetul clasei terminale de liceu, cele trei tinere bucureștence se avântă într-o călătorie fulger la mare. Odată ajunse aici, vor avea parte de o serie de aventuri în care sunt implicați și trei tineri ce au ca singură sursă de venit furtul, din buzunare sau de pe carduri clonate. În paralel, tatăl Anei și mama Roxanei trăiesc o experiență asemănătoare, dar întârziată de la adolescență spre maturitatea coaptă.
Nu lipsește din peisaj nici legătura amoroasă dintre profesor și eleva sa, şi nici imaginea polițistului slab pregătit, ajuns pe căi obscure în funcție.
Finalul este unul fericit, elevele ajung la examenul de bacalaureat, iar „selfiurile” care curg pe ecran ilustrează evoluția bună a protagonistelor pe cursul ulterior al propriilor destine, experiența călătoriei cu peripeții se finalizează, astfel, în mod fericit.
Ultima seară a caravanei TIF a adus în faţa spectatorilor filmul spaniol "Mlaştina" în regia lui Alberto Rodriguez. Două adolescente dispar într-o seară şi sunt trimişi doi poliţişti din Madrid să rezolve cazul. Măcinată de criza economică, regiunea spaniolă în care se desfăşoară acţiunea filmului se confruntă cu tarele sărăciei: prostituţie, droguri, visul unui loc de muncă bine plătit. Naive, cele două adolescente cad în plasa unor reţele de traficanţi de carne vie, conduşi de un psihopat ce îşi torturează victimele, le violează, apoi le ucide în chinuri. Filmul este o radiografie a consecinţelor sărăciei, educaţia precară, autorităţi depăşite de valul de criminalitate şi corupţie, ale căror victime sunt în principal adolescentele care cred că frumuseţea şi tinereţea lor poate fi garantul unei vieţi mai bune.

duminică, 12 iulie 2015

Când pasiunea devine profesie




          Adrian Pașca, tânărul conducător al Centrului Cultural Carei, este un produs 100% al școlii careiene. Pe lângă îndatoririle pe care le are la Centrul Cultural, conduce și Ansamblul folcoric „Ceatăra” cu care reprezintă cu succes școala de folclor careiană atât între granițele județului și înafara lor, cât și dincolo de granițele țării. Dovadă stau premiile obținute la festivaluri importante din țară și străinătate.

De unde pasiunea pentru folclor?

Pasiunea pentru muzica populară o am de mic copil. Țin minte că participam la jocurile de la țară, care se țineau la sfârșit de săptămână, în Munții Apuseni, în Poiana Horea, de unde se trag bunicii mei. Îmi plăcea să ascult muzica aceea deosebită care se cânta la instrumente de suflat ( taragot sau saxofon ) și toba.

Schițează-ne  în câteva cuvinte traiectoria ta profesională.

În clasa I le-am zis părinților că vreau să învăț la vioară. Părinții m-au ascultat și mi-au cumpărat o vioară. Prin clasa a III-a am vrut să mă las de ea, dar părinții nu au fost de acord cu ce doream eu, și bine au făcut, deoarece azi nu aș fi scris aceste rânduri J. Vroiam ca la sfârșitul liceului să am o meserie pe care să o pot practică. Deoarece tatal meu era un foarte bun maistru, mi-am dorit să fiu și eu meseriaș la fel ca el, așa că am terminat liceul la profilul lăcătuș mecanic. Nu mă gândeam să fac studii superioare la acea vreme. După ce am terminat liceul, am lucrat ca lăcătuș mecanic, agent comercial, croitor, chiar și mecanic auto.
Dar uite că viața îți rezervă totdeauna surprize la care nu te aștepți, și am ajuns să muncesc într-un domeniu pe care l-am învățat pe lângă școala și care a devenit pasiunea mea.

Cum ai ajuns la Centrul Cultural și de când îl conduci?

La Casa de Cultură pe acea vreme, actual Centrul Cultural, am ajuns sa fiu angajat în anul 1997. Pe atunci știam să cânt doar la intrumente populare. La un moment dat mi s-a spus că trebuie să învăț copii să facă ceva în domeniul muzicii populare. Așa am început să învăț dansuri populare și cântece populare românești. Vă spun sincer că la început nu știam absolut deloc să joc, dar am descoperit că aveam un talent extraordinar în a învăța și a preda ulterior acest lucru. Conduc Centrul Cultural din anul 2009, de când s-a transformat din Casa de Cultură.

Când a luat ființă Ansamblul „Ceatăra” și cum ai reușit să-l dezvolți în timp?

Ansamblul Ceatăra a luat ființă în anul 2001, acum 14 ani. Ca sa ajunga la ceea ce este acum, mă refer la faptul de a fi cunoscut în rândurile iubitorilor de folclor, a fost destul de greu. Mă refer că a trebuit să lucrăm intens cu multe generații de copii și tineri, dar a meritat.

                                             Alături de artiști celebri pe scenă sau la emisiuni tv de profil.


Cum se desfășoară o zi la Ansamblul „Ceatăra” ?

Aș vrea să spun cum se desfășoară o săptămâna la Ansamblul Ceatăra. Facem de 3 ori pe săptămână repetiții cu dansatorii, de două ori pe săptămână, sau mai mult cu soliștii și când mai am timp, fac și cu instrumentiștii.

Te rog să ne amintești câteva dintre performanțele acestui ansamblu.

La acest capitol aș avea multe de amintit, dar am să spicuiesc doar câteva:
-          Locul I la festivalul Suliexpo – Ungaria 2003;
-          Locul I la festivalul de la Cicârlău 2004;
-          Locul I la festivalul de la Mamaia 2005;
-          Locul I la festivalul din Llangollen – Anglia 2005;
-          Premiul Special al Juriului la Festivalul „Maria Tanase” 2005;
-          Marele premiu la Festivalul de la Jidvei 2005;
-          Locul I la Festivalul de colinde de la Negreșt Oași 2012;
si altele ...
                                                        Instantanee de la concursuri și festivaluri


Ce înseamnă pentru tine un elev bun?

Pentru mine un elev bun înseamnă acel elev care are cei 7 ani de acasă la zi. Este mare lucru.

Dar un profesor bun?

Un profesor bun, după părerea mea este acel profesor care iubește copii, își iubește profesia  și reușește să facă în așa fel încât să poată să transmită elevilor tot ceea ce știe el mai bine.

Amintește-ne câteva nume dintre cei care și-au început cariera muzicală sub îndrumarea ta.

Nu numai cariera muzicală, ci și cea coregrafică, deoarece la noi la ansamblu se cântă, dar se și joacă. Aș enumera câțiva elevi care au reușit să primească bazele în acest domeniu:  Ioana Guruță, Laura Bakk, Olariu Gergö, Buciu Cătălin.

Ce înseamnă Careiul pentru tine?

Careiul este locul în care m-am născut, am copilărit și m-am format ca OM.

Un gând pe care-l transmiți careienilor?

Careienilor le doresc multă sănătate, prosperitate și să participe într-un număr cât mai mare la tot ceea ce se întâmplă pe plan cultural, deoarece cea mai mare satisfacție a artiștilor o reprezintă aplauzele spectatorilor.