Suntem în plină desfășurare a ediției 2015 a Festivalului Carei Best Fest - Primăvara culturală careiană. Evenimentele culturale sunt pentru toate gusturile, pentru toate preferințele celor care iubesc arta, teatrul sau muzica.
În turneul de promovare-lansare a filmului De ce
eu ? de Tudor Giurgiu, acesta a poposit și în Sala „Deák Endre” a Centrului
Cultural Carei. Însoțit de creatorul său și de cei doi actori protagoniști,
filmul a fost primit de o sală plină, neîncăpătoare pentru un public avid să-l
vadă.
Inspirat din realitate, filmul De ce eu? face radiografia unui sistem prin viața și cariera dureros de scurte ale unui
procuror ce avea tot ce trebuia pentru a deveni un bun profesionist. Deși
filmele de lung metraj prezintă, de obicei, o realitate posibilă sau fapte reale
privite din perspectiva scenaristului și a regizorului, publicul careian a fost
expus unei realități dureros de actuale. Fapte și întâmplări, moduri de
comportament ce abia ni le puteam închipui din poveștile care circulau într-un regim pe
care l-am crezut demult apus, se derulau pe ecran și au cufundat publicul într-o
liniște atât de densă, încât părea
palpabilă. O liniște ce a durat până la ultima licărire a ecranului. S-a spart
într-un ropot de aplauze la apariția celor care au dat viață acestei experiențe
unice.
Orice film bun începe de la distribuție, iar în De
ce eu? aceasta a fost subtil și magistral aleasă. Personajele tinere sunt
interpretate de actori debutanți în roluri principale de lung metraj de asemenea
anvergură. Decalajul foarte mare de notorietate
al interpreților s-a pliat pe diferența de vârstă între tânărul procuror și
șefii săi, cu o singură excepție, Codrea, șeful de birou. Acesta este interpetat de Mihai Constantin,
care a rămas în conștiința publicului de 40 de ani prin rolul jucat în
„Liceenii”: un adolescent șmecher, corigent la matematică ce a crezut că poate
fenta corigența apelând la copiat/suflat, dar se lovește de rezistența
prietenului și colegului său de bancă și este nevoit să învețe pe bune pentru
a-și lua, tot pe bune, examenul din toamnă și să treacă clasa. Nu același lucru
se întâmplă în rolul procurorului Coldea. Cu șmecheria șlefuită de serviciile
secrete driblează verticalitatea lui Cristian Panduru, procurorul cinstit și
idealist, aruncându-l într-un hău al spaimelor demoralizatoare ce-i macină
picătură cu picătură entuziasmul dublat de probitate profesională. Suntem
martori la un firesc schimb de generații, dar nefiresc realizat. Un schimb de
generații presupune în mod natural transferul experienției celor mai în vârstă
spre entuziasmul celor tineri. Ei bine, în filmul De ce eu? acest transfer
este blocat de un sistem ce îmbrobodește entuziasmul tinereții aducându-l la
stadiul conștientizării inutilității sale.
Finalul
filmului m-a legat obsesiv de o scenă din nuvela Alexandru Lăpușneanu de
Costache Negruzzi. Este vorba de acel moment când Moțoc e dat poporului de
către domn. Moțoc se apără denigrându-i pe cei care îi vor capul spunându-le
proști, dar domnitorul i-a replicat că într-adevăr sunt „proști, dar mulți”. Rămâne
întrebarea dacă sunt suficient de mulți...
bibl. Nicoleta Latiș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu